0

Am revenit

Stiu ca ti- a fost dor de mine J, dar au fost multe schimbari asupra carora m- am concentrat in ultima vreme.

Bebe are acum 4 ani, e un copil absolut minunat si ma rog lui Dumnezeu in fiecare zi sa il tina sanatos si voios.

Am avut o perioada de alergii, foarte grea am zis ca nu mai scapam, de fapt nici acum nu a trecut pericolul, insa am avut un an in care am zis ca ma prabusesc. In fiecare zi era plin de bube, aratau ca niste blande, parca era urticat. Au debutat primavara, era asa jenant, mi-am dat seama atunci cat de usor e sa judeci dupa aparente fara sa gandesti. Se uitau unele mamici asa ciudat la noi, fara macar sa stie ce are bebe, se departau de noi. Am trait sentimentul respingerii si ma gandeam cat de greu ii va fi lui cand va constientiza lumea care il inconjoara. M-a incercat atunci un sentiment extrem de greu, de dureros , de frustare si de imposibilitatea de a-mi proteja pruncul de privirile sceptice a celor din jur.

Au urmat multe , acesta a fost inceputul unui intreg infern, de cautari si incertitudini, insa am luptat pentru el  pana in panzele albe.

Promit sa revin maine cu detaliile caci sunt multe de povestit si vreau sa le iau pe rand.

Reclame
0

Mi- e frica…

Buna,

Nu am vesti prea bune, de 2 luni dupa menstruatie, am o scurgere maronie, cu gheaguri. Initial am zis ca e doar o prelungire a menstruatiei, insa se pare ca nu este.  Sunt panicata, mi- e frica de boala, stiind prin cate au trecut mama si matusa mea. Ma incred in Bunul Dumnezeu, ma rog la El sa ma ajute si sa reusesc sa imi inteleg soarta. Sper sa fie bine, sa fie doar o sperietura. E prima data cand mi se intampla asa ceva si nu stiu cum sa reactionez. Ce chestie, cand esti sanatos si nu ai nicio problema nu stii sa apreciezi, te plangi din nimicuri, cand ti se intampla ceva , te panichezi si d- abia atunci constientizezi nimicurile. Astazi ma duc la control, gandurile nu imi dau pace, imi fac rau, ma ispitesc ….ma chinuiesc, imi tot spun ca ma aproprii de varsta mamei, de varsta la care ea s- a imbolnavit. Nu intelege gresit , nu imi este frica pentru mine ci pentru cei dragi mie. Insa numai Bunul Dumnezeu stie care imi este soarta si ca de fiecare data ma las in Mainile Lui.

Doamne miluieste- ma pe mine pacatoasa!

0

Duminica – noapte alba

A fost cea mai grea zi, noapte, caci bebe era foarte agitat, era obosit si nu putea adormi din cauza mancarimilor. Am clacat pe la 3 dimineata, cand bebe urla cu disperare, iar eu nu mai stiam ce sa- i mai fac ca sa- l calmez. M- am uitat la sotul meu, care in ciuda urletelor, dormea fara nicio problema si am crezut ca fac o criza de nervi, am tinut-o asa pana la 6 dimineata cand in sfarsit bebe, extenuat a adormit. M- am simtit inutila, nefiind capabila sa il ajut cu ceva, sunt atat de grele momentele acestea, incat nici nu le pot descrie…Trebuie sa astepti sa treaca, boala sa- si faca debutul si organismul lui sa reactioneze, esti doar un simplu obervator.

0

Prima boala a copilariei

Draga mea,

Imi pare rau ca nu am mai scris, insa in ultima vreme au avut multe schimbari in viata mea. M- am angajat la o noua companie, nu pot sa spun ca sunt foarte incantata, insa e un challenging pe care mi l- am asumat, dar asta este o alta poveste pe care am sa ti- o impartasesc alta data. Sa revenim la ceea ce este cu adevarat important, bebe s- a imbolnavit de boala „mana- gura- picior”, o boala care seamana foarte bine cu varicela. Sambata seara, bebe facea febrea 38 cu 5 , nu m- am panicat , i- am dat  suspensie de sirop antitermic din 4 in 4 ore, am continuat asa pana duminica dimineata cand au aparut primele bubite. Atunci mi- am dat seama ca e ceva mai mult decat o simpla viroza, asa ca l- am imbracat si m- am dus cu el la Marie Curie. Constienta ca era ceva viral si ca el e contagios, l- am tinut afara, pana ce ne- au chemat la control , ca sa nu imbolnavim toti copilasii din salonul de asteptare. Ne- au chemat repede tot pe aceleasi criterii , insa mamele care nu stiau despre ce este vorba, s- au revoltat in urma noastra, am tacut in speranta ca asistentele le vor explica ulterior ca s- a procedat in favoarea lor si nu invers. Ne-a consultat un rezident, o fata draguta, care ne- a trimis mai departe la Victor Babes. Acolo am dat peste un doctor obosit si la propriu si la figurat, ne- a bagat intr-o sala de consultatii mica, de 2 mp care mirosea a mucegai, pe pat era inca prosopul de unica folosinta pe care il folosise la copilasul ce fusese inaintea noastra, in conditiile in care vorbim de un spital de boli infectioase. Cand l-a vazut bebe s- a speriat si a inceput sa urle aproape ca nici nu mai intelegeam ce bolborosea acest medic batran si obosit de munca sau de viata. Nu ne- a dat foarte multe detalii , ne- a pus repede un diagnostic , incercand parca sa scape mai repede de noi. S- a chinuit timp de 10 min sa scrie o reteta, timp in care eu si sotul meu i-am pus cateva intrebari incercand sa aflam mai multe despre aceasta boala. Enervat de intrebarile noastre doctorul s- a oprit din scris si ne- a zis ” nu ma mai intrerupeti ca uit ce vreau sa scriu” asta ne- a pus capac. M- am uitat la sotul meu si nu stiam ce sa facem sa radem sau sa plangem, doctorul se chinuia de zor sa scrie o reteta, tot taia si rescria spunand ca trebuie sa scrie mai lizibil ca altfel iar nu inteleg farmacistele si avea perfecta dreptate, dupa toate corecturile lui d- abia daca puteam distinge 2 litere, execrabil scris, dar asta mai putin conta in momentele alea. L-am intrebat ce e de facut , iar el mi- a raspuns cu o intrebare ” doriti sa va internam cu cel mic” , m- am panicat, cum adica? E nevoie de internare? l- am intrebat, ” nu doar pentru supraveghere” mi- a raspuns el. Nu multumesc, il supraveghez acasa, am luat copilul si am plecat speriati, dar si scarbiti de conditiile si de acest medic care parea pierdut in spatiu. Doamne fereste sa ne imbolnavim, e crunt ce se intampla la noi, toti tinerii competenti pleaca peste hotare, iar in tara, raman bosorogii astia lipsiti de viata pe care nu- i condamn, dar de care mi- este teama sa ajung pe mana lor, caci se vede de la o posta ca nu mai au nicio placere in a mai practica aceasta meserie.

Restul am sa iti povestesc maine…..bebe nu mai are stare.

Te pup

0

Draga J

Ma tot gandeam in ultima vreme daca sa mai fac sau nu un bebe. Timpul trece, bebe mai are un pic si face 2 ani, iar anul asta schimb prefixul. Nu stiu daca m- a apucat criza varstei, imi doresc copii, multi copii, insa fara niciun sprijin e foarte greu. Bunicii sunt departe, bonele sunt scumpe si inca nu avem o casa. Parca nu am destul curaj sa o iau de la capat, bebe e de ceva vreme mult mai intelegator si acum imi este mult mai usor cu el, comunicarea este mai eficienta, solicitarea mai putina. Il vad pe bebe atat de fascinat de bebelusi, stiu ca ar fi un fratior bun. E amuzant ca de fiecare data cand il intreb daca mai vrea un fratior, raspunde foarte hotarat „Nu!”. 

Cred ca o sa astept sa spuna  „Da” :))) pana atunci te mai tin la curent.

0

Vacanta lui bebe

Draga mea,

Am hotarat intr- un final cu inima stransa sa il lasam pe bebe la bunici 3 saptamani. Marturisesc ca o sa imi fie nespus de greu sa stau fara el atata timp. Am tot incercat sa ii explic ce se va intampla , in ideea sa nu se simta abandonat de propri lui parinti. Aseara am purtat o discutie cu el, bine ,a fost mai mult un monolog, i-am zis ca mami si cu tati au un pic de treaba si va sta o perioada cu bunicii, ca va fi cea mai frumoasa vacanta caci unde altundeva e mai frumos in vacanta decat la bunici, unde ti se fac toate poftele si esti cel mai alintat. L- am rugat sa fie cuminte si sa-i asculte pe bunici, ca mami si tati se vor intoarce repede si il vor lua cu ei acasa. 

Nu avem alta solutie, eu incep serviciu pe 1 Septembrie, sotul meu ca si mine resimte o oboseala cronica si nu mai iesim de ceva vreme din starea asta. Saptamana asta o sa incercam sa ne incarcam un pic bateriile ca sa putem fii apti atat la munca cat si in viata puiutului nostru. Mi-e foarte greu nici nu am plecat inca de aici si deja mi- e dor de el.

0

Draga J

Bebe face la olita. Dupa ce l-am alergat pe Bebe 2 saptamani cu olita prin casa, incercand sa-l conving sa stea cumva pe ea, am reusit printr-o explicatie banal de simpla: „mami de azi facem pipi la copacel, pentru ca mami ti-a pus chilotei si daca vei face pipi te vei uda”. A fost atat de simplu incat nu mi-a venit sa cred, copilul avea nevoie de o explicatie logica. Dupa ce i-am spus asta, am iesit cu el afara si ce credeti? La un moment dat il aud pe bebe” caca caca” tinandu-se de pantaloni si aratand cu degetul la primul copac pe care il vazuse. Recunosc ca mi-a luat o secunda sa imi dau seama ce vrea sa-mi transmita. M-am dus repede la el si l-am dezbracat, nici nu stiam cum sa-l tin, imi tremura mana de emotii. Si uite asta a fost prima experienta de pipi la copacel a lui Bebe. Apropo Bebe zice caca si la pipi, asa ca, atunci cand se intampla sa faca pe el, nu prea stiu la ce sa ma astept. Totul bine si frumos, de aici si pana la olita lucrurile au fost foarte simple, caci bebe de fiecare data cand face pipi zice si il duceam repede la olita.

PS: Singura noastra problema, e ca Bebe e rusinos, trebuie tot timpul sa gasesc un copacel retras, sa nu ne vada nimeni!